Scandalul fondurilor SAPARD - România riscă să piardă sute de milioane de euro

Scandalul care a lăsat Bulgaria fără fonduri de milioane de euro, destinate agriculturii, a condus la arestarea unor oameni de afaceri, bulgari și străini, dar și a unor oficiali, printre care un director de agenție guvernamentală.

 

Principalele nereguli constate de OLAF, în Bulgaria, vizau umflarea facturilor la achiziția de echipamente și utilaje. În cauză au fost identificate firme din Italia, Spania și Germania, care constituiseră un adevărat cartel. În înțelegere cu firmele din Bulgaria - și cu largul concurs al Agenției SAPARD Bulgaria - firmele respective întocmeau documente (facturi) pentru utilajele furnizate, cu prețuri mult mai mari decât prețul real, ceea ce a condus la decontarea nemeritată a milioane de euro, de către firmele bulgare.

 

Scandalul din Bulgaria (care finalmente l-a costat libertatea pe directorul SAPARD din țara vecină și pe afaceriștii implicați) a determinat extinderea controalelor OLAF și în România, vizate fiind firmele care au achiziționat utilaje și echipamente de la aceleași firme din Italia, Spania sau Germania. În vizorul OLAF au intrat 81 de firme românești, beneficiare de finanțare prin SAPARD, dintre care nu mai puțin de 62 au intrat în cercetări amănunțite, dat fiind că aveau drept furnizori firmele identificate în scandalul din Bulgaria. Pentru aceste 62 de firme, OLAF a recomandat (acesta este terminologia oficială) debit total, cu alte cuvinte firmele respective trebuie să înapoieze toți banii primiți de la SAPARD.

 

Reglementările UE sunt, de altfel, foarte clare - în cazul în care  neregulile sunt constate de alte organisme decât cele naționale (în cazul Bulgariei și, mai nou, al României - de OLAF) debitul este total. Dacă neregulile ar fi fost constate de autoritățile statului, debitul ar fi fost parțial, cei descoperiți cu nereguli urmând a returna doar banii cheltuiți cu achizițiile ilegale.

 

Faptul că în documentele oficiale ale UE și OLAF se vorbește de nereguli și nu de fraude nu trebuie să determine o judecată greșită a situației. OLAF nu este organ de cercetare penală la nivel național, așa încât nu poate folosi termeni cu conotație penală, dar verificările realizate de OLAF sunt urmate de acțiuni penale desfășurate de organele abilitate, în fiecare țară din UE. Identificarea de către OLAF a neregulilor de genul celor prezentate mai sus, atrage automat recomandarea (de fapt, obligativitatea) autorităților naționale de a acționa pentru recuperarea finanțărilor vizate.

 

Pornind de la ”modelul bulgar”, România se află în centrul unui alt scandal, după cel declanșat de afacerile dubioase din domeniul fondurilor structurale, care îl are în prim-plan pe Liviu Dragnea (președintele CJ Teleorman). Faptul că țara noastră ar putea fi sancționată cu blocarea fondurilor destinate proiectelor de infrastructură rutieră în valoare de aproximativ 700 de milioane de euro, este aproape o certitudine, însă pare o bagatelă pe lângă amenințarea - mult mai serioasă - reprezentată de posibilitatea de a pierde finanțări de miliarde de euro, destinate agriculturii.

 

Spuneam că nu mai puțin de 62 de firme românești, care au obținut ajutor financiar acordat proiectelor din cadrul Măsurii 1.1, submăsura 2 -"Carne, produse din carne şi ouă", implementate prin Programul SAPARD, au intrat în vizorul organismelor europene de control, anchetele OLAF scoțând în evidență o serie de nereguli privind, în principal, achizițiile de utilaje și echipamente. Scenariul bulgăresc - al furnizorilor străini care umflau prețurile, în complicitate cu firmele beneficiare - se repetă și în cazul proiectelor din România, acuză OLAF.

 

Pentru a înțelege amploarea neregulilor constatate, trebuie spus că anchetele desfășurate de OLAF în Italia (împreună cu Garda Financiară de la Roma) și în Germania (cu sprijinul Serviciului Vamal) au dus la descoperirea unei bogate corespondențe prin e-mail, între furnizorii de utilaje vizați, prin care se stabila practic trucarea licitațiilor. Ca și în cazul Bulgariei, sunt aceleași firme.

 

Ce a mai descoperit OLAF? Deloc surprinzător, beneficiarii din România nu erau străini de ”ingineriile” nemților și ale italienilor. Cel puțin, unii dintre ei.

 

Așadar, din 81 de firme controlate de OLAF 62 au făcut obiectul unor adrese către DNA, iar cazul celorlalte 19 sunt suspiciuni serioase privind nereguli comise în gestionarea fondurilor europene. DNA a început deja urmărirea penală în cazul unora dintre cele 62 de firme, cel mai recent episod al acestei adevărate saga constituindu-l decizia procurorilor DNA în legătură cu o firmă din Focşani, al cărui administrator, un cetățean italian, a fost acuzat de infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave. În acest caz, urmând recomandarea OLAF, Agenţia APDRP s-a constituit parte civilă cu suma de 3.369.454, 97 Ron (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate conform prevederilor legale în vigoare), reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului.

 

Anchetele OLAF și, mai ales, recomandările acestui organism de control, au stârnit o adevărată furtună în rândul beneficiarilor de fonduri SAPARD, cei mai vocali fiind chiar cei care, în urma neregulilor constatate, sunt siliți să returneze banii primiți de la UE.

 

Sorin Minea, președintele Asociației Române a Cărnii (ARC), este revoltat de decizi de a obliga firmele în cauză să returneze toți banii primiți ca finanțare nerambursabilă, spunând că beneficiarii români ar fi ”picat ca musca în lapte”, victime inocente ale curselor întinse ”de firmele de afară, mult mai deștepte din acest punct de vedere”.

 

"Statul român se comportă acum ca un hingher al nostru, adică ne-a găsit vinovați”, a mai declarat Minea, pentru ziare.com

 

Revolta lui Sorin Minea poate părea justificată, însă detaliile scandalului pun într-o cu totul altă lumină și poziția președintelui ARC, și presiunile formidabile care se fac în acest caz: Sorin Minea este nu doar președintele ARC, ci și acționar majoritar al companiei ANGST, firmă aflată pe lista ”celor 62”. Sorin Minea se plânge că pentru nereguli de ”doar 15.000 de euro” firma ANGST, adică firma sa, trebuie să returneze 800.000 de euro, cât a primit finanțare pentru proiectul în cauză. Curat murdar! După o astfel de logică, un spărgător de locuințe ar trebui condamnat în funcție de valoarea bunurilor furate, iar un criminal în funcție de statutul social al victimei?!

 

După toate cele scrise, mai este loc pentru încă un ”detaliu” menit a ne da de gândit, anume poziția ministrului Valeriu Tabără în legătură cu acest scandal. Atitudinea de Don Quijote care se luptă cu morile de vânt și ”salvează” industria cărnii din România este cel puțin caraghioasă, dar și periculoasă în același timp. Fără intenția de a pune sub semnul îndoielii sinceritatea titularului de la Ministerul Agriculturii, nu putem trece cu vederea semnalul, extrem de dăunător Românie, pe care comportamentul lui Valeriu Tabără îl transmite Uniunii Europene: ”nu ne pasă de reguli, ce-am luat este al nostru”. Credeți că această interpretare este o exagerare? Poate, dar toate elementele pe care le avem conduc la concluzia că poziția ministrului Agriculturii se poate dovedi mai toxică decât neregulile descoperite de OLAF. Un ministru al unei țări din UE, care forțează limitele normelor europene și în mod public apără ”întreprinzători” acuzați de nereguli cu suspiciune de fraudă, nu reprezintă un comportament acceptabil pentru Uniunea Europeană. Dacă același ministru ia decizii care încalcă normele UE, atunci situația devine chiar delicată iar România ar putea fi înscrisă pe lista neagră, finanțările pentru proiectele din agricultură fiind blocate. Ce ar însemna o astfel de decizie? Din cele aproape 10 miliarde puse la dispoziția României prin FEADR, APDRP a reușit să obțină finanțare pentru proiectele depuse în valoare de aproximativ 4,5 miliarde, din care s-a plătit efectiv peste două miliarde de euro. O decizie de sancționare a României, prin blocarea finanțărilor europene, ar conduce la blocarea unor proiecte de peste 1,5 miliarde și punerea sub semnul întrebării a finanțărilor ulterioare, în valoare de peste cinci miliarde de euro. Veți fi de acord, nu putem risca să pierdem atâția bani!

 

Deși pare un scenariu demn de teoria conspirației, nu trebuie uitat că încă din vara anului trecut, președintele Traian Băsescu a anunțat, într-o conferinţă de presă, că România ar putea pierde fonduri europene importante, din pricina fraudelor constatate de OLAF în industria cărnii. Șeful statului a dat și detalii: fraudele s-au produs prin fals în facturi, selecţii de oferte formale şi manipularea procedurii de achiziţii. Până la acel moment, fraudele însumau aproape 13 milioane de euro.

 

Mai apoi, remarca seacă a premierului Emil Boc, ”a venit timpul ca cei care și-au făcut vile din fonduri europene, să dea banii înapoi”, indică, fără dubiu, că situația este cunoscută și în Guvernul României.

 

În aceste condiții, comportamentul ministrului Agriculturii este de neînțeles. După cum de neînțeles este evidenta empatie dintre Valeriu Tabără și președintele Asociației Române a Cărnii, Sorin Minea.

Un al treilea aspect - coordonarea atacurilor (desigur, incidentală) împotriva APDRP (adică instituția care trebuie să pună în practică solicitările OLAF) și suprapunerea aproape perfectă a discursurilor celor doi (Valeriu Tabără și Sorin Minea) - ridică serioase semne de întrebare despre felul în care bătrânului prim-agricultor al țării înțelege să gestioneze o situație serioasă, de criză. Ca să nu spun mai mult, pentru că (încă) nu am dovezi!

 

Un al patrulea aspect demn de luat în seamă, îl reprezintă lentoarea cu care acționează Departamentul de Luptă Anti Fraudă românesc (DLAF), care de mai bine de un an și jumătate nu reușește să descifreze ițele unor afaceri dubioase,  anchetate deja de OLAF! Pentru cei care nu știu ce este DLAF, aflați că este varianta românească a OLAF și este singurul organism abilitat să constate nereguli și fraude în gestionarea banilor europeni.

 

Proaspăt reconfirmat în funcția de șef al DLAF, procurorul Claudiu Dumitrescu, un personaj destul de controversat, care n-a strălucit decât prin ”greutatea” dosarelor care i-au trecut prin mână (”Caltaboșul” lui Remeș și ”Valiza” lui Becali), trebuie să dea urgent explicații care să răspundă unor întrebări perfect justificate:

 

1. Cum se face că DLAF a fost incapabil să descopere neregulile constatate de OLAF, de ce a fost nevoie de o anchetă a unui organism european pentru a afla ce se întâmplă ”sub nasul” DLAF, în România?

2. Cum se face că Departamentul condus de Claudiu Dumitrescu nu reușește de un an și jumătate să finalizeze anchetele în cazurile semnalate de OLAF? Asta în condițiile în care OLAF a pus la dispoziția autorităților din România toate informațiile privind neregulile grave, cu suspiciune de fraudă, descoperite în cazul celor 62 de proiecte finanțate prin SAPARD, din industria cărnii.

3. Nu cumva DLAF - așa cum se pare că încearcă și onor ministru al Agriculturii și ”boss-ii” din industria cărnii - încearcă să arunce pisica moartă în grădina APDRP?

 

Războiul surd care se duce împotriva APDRP are o miză uriașă pentru România. Dacă banii acordați celor 62 de firme, care au comis nereguli grave cu suspiciune de fraudă (aprecierea aparține OLAF) nu vor fi recuperați în totalitate (așa cum a cerut Organismul de Luptă Anti fraudă al Uniunii Europene),ceamai blândă sancțiune pecare o riscă țara noastră, este o ”corecție” de aproximativ 300 de milioane de euro, adică România va pierde toți banii care au fost alocați pentru proiectele din cadrul Măsurii 1.1, submăsura 2 "Carne, produse din carne şi ouă", implementate prin Programul SAPARD. În cel mai negru scenariu, România s-ar putea trezi în situația de a avea blocate (fie și pe o perioadă determinată) finanțări de mai multe miliarde de euro, bani care ar trebui să asigure dezvoltarea agriculturii și a mediului rural.

 

De partea cealaltă a baricadei, sumele care - la solicitarea OLAF - ar urma să fie recuperate de APDRP, se ridică la aproximativ 47 de milioane de euro, din 300 de milioane cât a însemnat finanțarea pe programul amintit.

 

Spuneam că nu este exclus ca ministrul Tabără (un personaj depășit de situație, care lasă impresia că trăiește pe altă planetă), în deplină armonie cu DLAF (din rațiuni care îmi scapă) să se spele pe mâni ca Pilat, încercând să scoată castanele din foc, în acest caz, cu mâna APDRP: dacă se respectă recomandarea OLAF și se vor recupera integral sumele acordate firmelor găsite cu nereguli grave, APDRP va fi arătată cu degetul pentru că ”distruge industria cărnii” din România. Dacă APDRP nu respectă cererea OLAF și România pierde sute de milioane - dacă nu chiar miliarde - de euro, tot Agenția de Plăți va fi arătată cu degetul. Asta, în timp ce DLAF trage de timp cu anchetele (de ce oare?) iar ministrul Agriculturii se joacă de-a Don Quijote.

 

Nu este deloc exclus ca tot acest joc să fie doar un element în strategia de discreditare a APDRP, instituție care lucrează din ce în ce mai bine și nu doar în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, ci și în domeniul verificării implementării proiectelor.  De altfel, ultimele două misiuni de audit ale Comisiei Europene, la APDRP, s-au încheiat cu corecții zero, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată de la înființarea Agenției.

 

Argumentul suprem în toată această poveste încurcată îl reprezintă, însă, poziția exprimată de Direcția Generală Agricultură din cadrul Comisiei Europene, care a fost de acord cu recomandarea OLAF privind debit total pentru cele 62 de firme. Restul nu mai contează.