Coprocultura politică la Ion Iliescu

Doctor în limbajul de lemn, Ion Ilici Iliescu nici n-a ieşit bine din spital că s-a şi pus pe dat declaraţii. Deşi cunoaşte bine realitatea, anume că protestele de stradă sunt sistematic alimentate cu activişti de partid şi alţi mercenari, bătrânul bolşevic a şi pus chipurile degetul pe rană, remarcând starea generală de nemulţumire,exacerbată prin lipsa de dialog cu oamenii din partea unui guvern care nu are cultură politică. Pentru tinerii care s-au născut după 1990 dar şi pentru cei mai în vârstă, care nu prea mai au ţinere de minte, este bine să rememorăm deschiderea la dialog a lui Iliescu dar şi vasta sa cultură politică. În 13 – 15 iunie a adus hoardele de mineri în Bucureşti, să bage minţile-n cap, în special, intelectualilor care protestau paşnic şi care-l mirosiseră, condamnând România la cel puţin cinci –şase ani de regres şi izolare. Şi tot Iliescu a recidivat un an şi jumătate  mai târziu, când a făcut iar apel la conştiinţa de clasă a ortacilor, să vină să-l mazilească pe Petre Roman. Şi că tot veni vorba, ar fi bine ca măcar liberalii adevăraţi să-şi amintească imaginile şocante, cu Radu Câmpeanu şi Seniorul Corneliu Coposu, scoşi de militari cu TAB-urile din sediile devastate, unde blânzii minieri au găsit droguri la PNŢ şi dolari falşi la PNL. Să se gândească pentru ce anume au militat şi să priceapă, măcar în ceasul al XII-lea, cu cine s-au întovărăşit.