După o lungă şi pentru mulţi nemeritată vacanţă, parlamentarii îşi reiau, cel puţin teoretic, activitatea pentru care primesc stipendii, mai mult decât generoase. În realitate, situaţia este cu totul şi cu totul altfel decât lucrativă, cunoscută fiind strategia USL, anunţată ca o mare realizare de circarii Ponta şi Antonescu, de a boicota atât şedinţele de plen cât şi activităţile de la comisii. În opinia celor doi se va genera astfel o presiune constantă şi, cu sprijin din partea sindicatelor aservite şi câtorva inşi, care se erijează în vârfuri ale societăţii civile, s-ar putea forţa dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate.
Dincolo de gargara copilotului ratat şi a celui mai absent dintre aleşi, anunţata grevă parlamentară nu reprezintă altceva decât oficializarea chiulului într-o instituţie şi aşa blamată, cu o cotă de încredere şi respect sub 10 %, cea mai scăzută într-un adevărat top al ruşinii.
O strategie care le-ar putea aduce unele avantaje vremelnice, dar generatoare de instabilitate şi implicit falimentară pentru România, în contextul economic incert, dominat de perspectiva reinstalării recesiunii, mai întâi în zona Euro şi apoi în întreaga Europă.
P.S. Ca demni învăţăcei ai tovarăşului Ion Iliescu, cei doi farseori spun că senatorii şi deputaţii uslişti sunt gata să renunţe la indemnizaţii, după principiul statuat de bolşevici: „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă.” Nu este însă destul iar chiulul trebuie sancţionat inclusiv prin tăierea banilor de chirii şi a sumelor forfetare din care mulţi îşi plătesc neamurile, prin ridicarea telefoanelor mobile şi cheilor de la maşinile de serviciu.