De curand, comisarul Dacian Ciolos declara ca pana in 2014 APDRP trebuie sa se comaseze cu APIA. Cat de util acest lucru sau cele doua entitati ar trebui sa functioneze separat?
Este o problema care se afla in discutie de ceva vreme. Nu negam unele avantaje pe care aceasta „unire”a Agentiilor o poate aduce (diminuare de cheltuieli administrative), dar nu trebuie sa pierdem din vedere dezavantajele enorme pe care le-ar produce un proces facut prea rapid si fara o strategie clara.
Contextul actual si viitor este unul foarte delicat si este legat de faptul ca APDRP plateste si va plati cativa ani buni sumele contractate pentru FEADR. Astfel, comasarea agentiilor in aceasta perioada comporta o serie de riscuri majore pe care Romania nu si le poate permite.
As putea puncta cateva dintre aceste riscuri. In primul rand o comasare ar genera un nou organism care va trebui acreditat de catre Comisia Europeana. In aceasta perioada in care si fostele agentii isi vor pierde acreditarea, iar noua institutie nu va fi inca aprobata,nu se vor mai putea efectua plati catre beneficiari, atat pentru investitii, cat si pentru platile directe. Consecinta majora este o incetinire puternica a absorbtiei fondurilor.
Acestea sunt consecintele vizibile imediat. Dar nu trebuie sa neglijam si costurile aferente infiintarii unei noi structuri. Este vorba despre cheltuieli legate de misiuni de audit extern, cheltuieli ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale legate de asistenta tehnica acordata pentru procesul de acreditare. Putem sa amintim tot la capitolul costuri si modificarea sistemelor informatice ale ambelor agentii, sisteme create prin fonduri europene de milioane de euro.
Dar, nu este vorba numai de costuri. Ar insemna creerea unei insitutii care va avea trei sedii fizice, iar acest lucru inseamna o comunicare insitutionala deficitara si ingreunata.
Avand in vedere acest lucru, Romania ar trebui exceptata de la obligativitatea de a avea o singura agentie de plati, mai ales ca in actuala organizare a APDRP si a APIA nu exista functii/procese comune care sa permita o activitate unitara pentru viitoarea perioada de programare 2014 - 2020.
Daca totusi, se va dori comasarea, o eventuala decizie nu trebuie luata in mod mecanic, exclusiv din punct de vedere al costurilor administrative, birocratice, ci este absolut necesar sa se porneasca de la o analiza lucida, a functiilor, responsabilitatilor si atributiilor spcifice celor doua agentii de plati, in lumina regulilor si cerintelor instituite de regulamentele si actele normative in vigoare.
Modificarea unui mecanism institutional, cu consecinte directe asupra fluxului operational de gestionare a celor doua instrumente financiare specifice celor doua agentii de plati in plina perioada de programare financiara, poate antrena pe cale de consecinta perturbarea severa a celor doua sisteme, avand ca rezultat atat incetinirea procesului de absorbtie, cat si cresterea erorilor de implementare, constand in sume platite necuvenit. Totodata, posibilitatea cresterii numarului de nereguli si fraude reprezinta un al risc sistemic major ce trebuie avut in vedere.
Se poate pune, astfel, intrebarea: Ce beneficii aduce comasarea?